Ai cerut trei oferte. Prima e de trei ori mai scumpă decât a treia. Toate trei conțin cuvintele „responsive", „SEO optimizat" și „panou de administrare". Niciuna nu spune ceva ce ai putea verifica.
Asta e situația normală, și nu e vina nimănui: ofertele se scriu ca să fie acceptate, nu ca să fie comparate.
Articolul ăsta e despre ce întrebi ca să le poți compara. Funcționează indiferent pe cine alegi la final — inclusiv dacă alegi pe altcineva decât cine ți-a dat cea mai frumoasă prezentare.
Șase întrebări
1. „Arătați-mi trei site-uri făcute de voi care funcționează și acum."
Nu capturi de ecran. Nu un portofoliu. Adrese, pe care le deschizi tu.
Ce cauți: să existe. Un portofoliu în care jumătate din linkuri duc la domenii expirate, la site-uri refăcute de altcineva sau la pagini de eroare spune ceva despre ce se întâmplă cu lucrările lor după predare.
Cere unul făcut acum doi-trei ani. Un site nou arată bine la orice firmă. Unul de trei ani arată dacă e făcut ca să reziste.
2. „Ce se întâmplă în ziua în care se strică ceva?"
Un site se strică. Expiră un certificat, se schimbă un API, o actualizare rupe un formular. Întrebarea nu e dacă, ci cine răspunde și în cât timp.
Răspunsuri concrete: cine, pe ce canal, în cât timp, ce e inclus și ce se plătește separat. Răspunsuri vagi: „suntem mereu disponibili".
Merită întrebat și invers: ce se întâmplă dacă firma dispare? Răspunsul bun duce direct la următoarele două întrebări.
3. „Conturile le țineți voi, sau le țin eu?"
Sunt două feluri de a lucra, și amândouă sunt corecte.
Unul: domeniul, găzduirea și conturile stau la firma care administrează site-ul, plătite din bugetul ei, iar tu le achiți într-o singură factură, împreună cu mentenanța. Nu urmărești șase reînnoiri pe trei carduri și nu-ți cade nimic pentru că a expirat un card în februarie.
Celălalt: ești proprietar pe fiecare cont de la prima zi și ai controlul direct. Costă puțin mai multă atenție administrativă, și atât.
Întrebarea nu e care variantă e mai bună — depinde de cum vrei să lucrezi. Întrebarea e dacă poți alege. O firmă care lucrează doar într-un singur fel îți impune modelul ei de operare în locul celui care ți se potrivește.
Dacă alegi prima variantă, o singură condiție, confirmată în scris de la început: la plecare primești tot.
4. „Ce primesc la predare?"
Domeniul, serverul, codul, conturile de plată, conturile de măsurare.
E o listă întreagă, detaliată separat. Pe scurt: nu contează atât cine le ține azi — e practic și obișnuit ca domeniul și serverul să rămână la firma care administrează site-ul. Contează să se poată muta la tine la cerere, și ca răspunsul la „cum anume" să existe înainte de a-l avea nevoie.
Un răspuns bun descrie procedura. Un răspuns care nu poate descrie procedura e singura variantă îngrijorătoare.
5. „Cine scrie textele?"
Textele înseamnă cuvintele de pe pagini: ce scrie pe prima pagină, descrierea fiecărui serviciu, pagina Despre, răspunsurile din secțiunea de întrebări. La un magazin, în plus, descrierile de produse și de categorii.
Aproape toate ofertele presupun tăcut că le scrii tu — îți cunoști serviciile și prețurile. Aproape toți clienții presupun că le scrie firma, fiindcă plătesc pentru „un site complet". Oferta nu spune nici într-un fel, nici în altul.
Golul nu se observă, pentru că macheta pe care o vezi e plină de text de umplutură care arată plauzibil. Pare terminată.
Ce urmează: contractul se semnează, designul se aprobă, dezvoltarea se termină în trei săptămâni, iar site-ul stă nepublicat trei luni. Cineva se așează seara să scrie „Despre noi", stă două ore, iese ceva ce nu-i place, și amână. Se repetă de opt ori. Nu e lene — a scrie despre propria firmă e mult mai greu decât pare, iar sarcina asta nu figura nicăieri.
Întreabă explicit. Sunt două răspunsuri bune: „le scriem noi, costă atât" sau „le dați voi, iată șablonul și termenul". Răspunsul prost e cel care nu s-a gândit la întrebare.
Dacă textele rămân la tine, stabilește înainte de semnare: câte pagini, cam câte semne pe pagină, în ce fișier, până când, și cine le ajustează dacă nu intră în design.
6. „De ce ați ales soluția asta?"
Cea mai utilă întrebare, și cea la care nu contează răspunsul tehnic.
Alege orice element din oferta lor — platforma, găzduirea, modul de administrare — și întreabă de ce acela. Cauți dacă există un motiv legat de tine, sau dacă răspunsul e „așa facem noi la toți". A doua variantă nu e automat greșită. Dar înseamnă că plătești pentru un șablon, iar prețul ar trebui să reflecte asta.
Ce ține de Moldova
Câteva lucruri pe care o firmă din afară le va afla din mers, pe banii tăi:
- Plățile online. Contractul se face cu banca sau cu un procesator local, cu documentele firmei, și durează. Întreabă cu cine au mai lucrat și cât a durat ultima dată.
- Bonul fiscal. Dacă vinzi și încasezi online, obligațiile față de SFS nu dispar pentru că vânzarea e pe internet. Întreabă cum s-a rezolvat la un client anterior.
- Româna și rusa. Aici nu e o opțiune, e norma. Întreabă cum se administrează a doua limbă și cine o traduce — nu doar dacă „se poate".
- Contabilitatea. Dacă ai 1C sau un program similar, întreabă direct dacă au mai făcut legătura, nu dacă „e posibil". E posibil întotdeauna.
- Găzduirea. Un server în Europa e în regulă, iar dacă e al lor e la fel de în regulă. Merită să știi unde e și ce rulează acolo, ca să nu afli în ziua în care ai nevoie.
Ce nu e semnal
Lucruri care impresionează și nu prezic nimic:
- Cine ține domeniul și serverul. E practic și obișnuit să le țină firma care administrează site-ul. Semnalul nu e cine le ține, ci dacă știu să spună cum se transferă mai departe.
- Numărul de angajați. O echipă de douăzeci poate pune pe proiectul tău un om.
- Un portofoliu lung. Contează câte din ele mai funcționează, nu câte sunt.
- „Zece ani pe piață." Zece ani de repetat aceeași greșeală arată la fel în ofertă ca zece ani de învățat.
- Prezentarea frumoasă. Cine face prezentări face prezentări.
- Prețul cel mai mic. Diferența de trei ori nu vine din lăcomie, vine din ce intră în preț. Un site ieftin la care trebuie să chemi pe altcineva peste un an nu a fost ieftin.
- Prețul cel mai mare, la fel. E un semnal doar dacă e explicat.
Testul care rămâne
Dacă ai timp pentru un singur lucru, fă-l pe ăsta: deschide un site din portofoliul lor și întreabă-i de ce au făcut o alegere anume acolo.
Cine a construit ceva își amintește de ce. Cine a asamblat un șablon nu are ce să-și amintească, și se aude imediat.